la un colț al mesei mă așez
o afinitate specială am pentru colțuri

copilul își cheamă bunica
să servească cina
rugăcinea e cel mai împortant lucru
pentru dânsa zice
așa cum e poezia pentru tata

din vasul meu scot oasele
trupul mi-l hrănesc doar cu lichidul rămas
afară mă așteaptă un câine și un cer

un creștet se lasă mângâiat de palma mea
când o stea îmi cade în ochi ca într-o prăpastie...