aud pescărușii eliberând strigăte către cer
oamenii își lasă trupurile agonizate de soare
nisipul încins arde tălpi supărate
cerul se luptă cu norii
marea se-nfruptă din maluri
spălând cimitire de scoici înflorite în alge de spumă
*
mă desprind de mine și zbor către ea
mă trage mă leagănă-n valuri
e rece și bine
e lin și răcoare
**
cerul se-ncruntă
biciuie țărmul cu lasere tunet
nisipul scrâșnește târându-se-aval împins de vânt rece
***
plouă și plouă
iar ea tot pleznește în stânga și-n dreapta cu palmele-i valuri
m-astupă n-am aer mi-e frică
mă-mpinge spre țărm se retrage cu mine în largu-i spasmodic
n-am nicio scăpare
din brațe-mi cresc aripi și coadă-n picioare
iar trupu-mi șopârlă se târăște spre mal neputincios încearcă să zboare...
****
în urmă privesc mi-e groază ce văd
un munte de gură se cască spre mine
se-apropie iute
mă zbat și înot
ah țărmul! e-atât de aproape și-atât de departe
m-atinge îi simt umezeala
nu vreau!
hai că poți!
mă-nghite mă strânge vârtejul mă trage
mă zbat iar mă zbat aproape că ies
îmi văd inima-n valuri plutind goală, mată
ca un plămân de pește mort
*****
alunec și gura mă-nghite

-delireată, a făcut insolație...
se lamentează babuinul îmbrăcat în zăpadă
cotcodăcind cu tentacule-n urechi