s-au trezit înaintea tuturor trăirilor
cu setea împletită în genele iubirilor de taină
și iarăși beau din pocalul albastru
al cuvintelor țesute de buzele uscate
roua celestă

se regăsesc în versurile cântului de dragoste
ce-i despletit de respirația ochilor ce ard
la dorințele trupurilor lăsate-n voia clipei
și a privirilor ce tac spunând șoptit
iubirea-i celestă

coboară lin spre coapse și prind iarăși visul
în mâinile plecate-ncet spre lumina neuitată
și iată-le prinse în mrejele din fiecare rază
ce tocmai au venit zâmbind în pragul alb
al dragostei celeste

se bucură și pleacă supuse tot mai departe
prin zile spre alte seri… atâtea nopți
o nouă despletire dintr-un cânt de iubire
cu buze uscate și roua unui alt contur
în celeste dimineți curate.