mi-e frică de moarte
rătăcesc printre oameni ca prin pustiu
tresar adesea și mă cuprinde un frig de morgă
deși nu am fost niciodată într-una

am un coșmar legat de asta

nici ploaia și nici vântul
nu mă opresc din drum
crezând că
după ce voi urca muntele
și voi înfrunta primejdiile
reale sau fabricate
voi deveni nemuritor

am trecut de jumătate
am obosit
și pentru prima dată
am văzut clar ce am în jur

unii sunt sus
se bucură de lumină
alții au murit deja

drumul e plin de monumente funerare

alții sunt pe lângă mine
câțiva sunt circumspecți și nu mă abordează

încă nu știu
dacă le sunt prieten sau dușman

trist e că simt în spate
respirația proaspătă
a celor care urcă

acum trebuie să aleg

să încerc să ajung în vârf
sau
mai simplu

să mor