în fiecare zi arunc în jur cuvinte
în fiecare zi așez în pagini albe partiții de inimă ce ticăie defazat
undeva pe altă fâșie de suflet
aștept o culoare
o nuanță cu care să trec prin goluri ce nu-mi aparțin
prin secțiuni ale plictisului universal
din care m-am rupt odată cu ecoul spargerii necontenite a timpului
îmi îngrop degetele în pământ
unul câte unul
le sap morminte
înalț cruci lângă cruci și din toate literele crescute pe piele
țes la nesfârșit aripi
în spate doar coji ale timpului spart
și printre ele dispar treptat
ca niște pete solare șterse de nor
umbrele temeiului
din care am apărut ca o rană
în aerul unui zbor consumat