știi
melodia asta o ascult de fiecare dată când
îți simt aproape trupul fraged
ca al unei căprioare
în care glonțul își caută locul de veci

nu înainta
poezia asta am scris-o lângă trupul tău
deja mort
mai ții minte acele zile în care ne strângeam laolaltă
în jurul lui Dumnezeu
mai ții minte acele zile când afară se întuneca
luam prima carte de pe ultimul raft
și ne chinuiam să citim finalul

singurătate
mi-am adulmecat prada
pe jumătate era deja putrezită
lângă jumătatea încă vie
care chiar atunci băuse
ultimul pahar al veșniciei.