din ce în ce mai cumplit
și
în bătaia puștii nemernicul se crede țintă

desperecheat îi este brațul ce semnează sentințe
pentru toate vietățile ce trăiesc în apa vie
de nu mai știi unde să alergi
și
de cine să te ferești mai întâi de toate
până când amețit de atâtea șabloane stupide
te arunci fără să mai privești
în apa moartă

fulgeră cumplit iubirile mici
sunt mai gălăgioase decât tunetele înserărilor
dar se luminează cerul cu iubirile mari
ce-s mute

și totuși
cătarea puștii nu prea vrea să tacă
că asta-i menirea
stârnește furtuna în paharul cu apă
cu buza ciobită mai rostește încă o vorbă
de-i plouă
toate.