După atâtea ploi, dintr-o dată liniște
lacrimile ard sufletul pietrificat
ochii privesc cerul cu spaimă,
moartea coboară instantaneu
în iureșul apelor învolburate.

Mai întâi construcția gândului
pilon de încercare
la răscrucea dintre viață și moarte

Nimeni nu întreabă
de la o vreme nici nu mai plângi
simțim vinovăția,
uităm prea repede,
nu facem zăgaz împreună
și rămânem duși de val
singuri, disculpându-ne
la repetata lecție a dezastrului.