ieri m-am întors de pe câmp
tăcut precum gărgărița adormită
pe negrul pantofului

fără vreo întoarcere bruscă în copilărie
partea nebună a inimii
bătea a zâmbet ștrengăresc

vezi vezi
striga într-una
eu încercam să răspund
însă o tristețe haină
îmi înghițea toate cuvintele

grăbit
de parcă speranța
ardea încolăcită în numărul pașilor
voiam să împlinesc printr-un departe
răspuns la orice întrebare

azi
strângând în pumn cheia galbenă și rece
omul a continuat să cumpere
impersonala franzelă feliată