agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2010-07-06 | |
Din coame de stele, ucise-n ceairuri celeste
Þes voaluri s-astupe căderile-ntoarse-n lumină. Din frâie de nori, rătăcite, țes rimele-aceste Și mor, câte-un vers fără teamă și fără vreo vină. Blesteme..., s-ar zice dar astea, cu toate, sunt haruri Căzute în lume, aiurea, ca-n iarnă o ploaie, Menirea, să scriu, am primit-o, ca miză la zaruri, În iarna venirii albastre, la mama-n odaie. La tata, în palme, paleta intrării, pe verde, Era la peronul de gară, cântat, CIOCÂRLIA, De-acum amintirea , spre lada cu lemne, se pierde Și caut, spre halta prescrisă, purtându-mi solia. Mai este un tren, ce oprește odată, spre ziuă, Privesc la semnalul ce-adastă să picure roșu, Prin spatele gării doar apa mai trece prin piuă, Pe gară, de tablă, la horn, se învârte cocoșul. Ce vânt se anunță-n venire odată cu trenul? Văd fumul întins, sărutând, răstignit prima rază, Din șine vibrează-n macaze deschise, refrenul De roată sortită să spună, etern, doar o frază. Sabotu-n bandaje iubește traversa-n scânteie, Bilet, "numai dus", am primit pe argint de la casă, Mă urc, ca bătrân dar mă-ntorc, în curând ca femeie, Să port voalul alb de fecioară, iubită mireasă! Acest text este un apendice și nu aparține poemului. Am postat poezii din data de 3 iulie dar nu a fost verificată niciuna până azi la ora 21.3Zic și eu...
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate