În dimineață norii își fac hazul
Umbrind pământul cu lumină moartă
Și rar pe cer e către soare-o poartă
De te ia îndoiala și necazul.

Amar de-așa drăcească-a firii soartă.
Tumultul urbei nu-i să fie cazul.
Iar trenul vorbei schimbă-acum macazul
Spre a vorbi de-Amor și de consoartă.

Căci nici o damă nu făcutu-mi felul,
Cuminte azi i-aș sta chiar sub papuc,
N-aș fi nici pe departe infidelul.

Dar lasă Eros, în curând m-apuc
Cu toată forța și cu întreg zelul
Nevastă în chilie să-mi aduc.