agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2010-07-10 | |
sunt mort după dulciuri
le ador mă urmărește aroma lor de la nouă ani de fapt prima aniversare când tata mă vizita după ce divorțase de mama îmi aducea întotdeauna o pereche de teniși chinezești (de parcă aș fi umblat tot anul în teniși) albștrii cu talpă bine lipită nu ca cei ce se vând azi la europa și o ciocolată cu lapte închisă la culoare ca negrii din africa pe care îi vedeam doar la televizor aveau fața frumoasă de abanos mă întrebam cum laptele se pierduse în cacao și se întunecase ca dragostea părinților mei devenită ură dar mie ciocolata aceasta mi se părea cea mai dulce din lume gustul îmi aluneaca de pe limbă în inimă și ținea un an până la următoarea aniversare când pândeam de la ferestre apariția taxiului negru din care cobora tata tacticos pus la patru ace puțin pilit mirosea a rom cubanez luat cu țigările pe sub mână de la cantina pecereului adică partidului comunist după câteva ore ne întorceam acasă tata era și mai pilit își privea preocupat ceasul atlantic de care era tare mândru mama ne urmărea întotdeauna ca un animal captiv cu ochi de vultur prin geamul bucătăriei până ce sunam când întorceam capul spre stradă din tata mai rămânea doar dâra de fum în urma mașinii se epuiza în fum o nouă aniversare în sera aceasta am privit la televizor imagini cu oameni afectați de dezastru îngroziți de apa ce le-a dărâmat casele le-a furat ca un hoț agoniseala de-o viață priveam cum li se împărțeau ajutoare le primeau mulțumeau printre lacrimi zâmbeau în reflectoare dacă le citeai condamnarea la moarte cred că ar fi spus tot da păreau copii mari pregătiți pentru orfelinat maturitatea le murise sub case în mâl vedeau cum niște oameni le promiteau ajutoare o doamnă le-a adus chiar dulciuri frumos gest un firicel de frig a tremurat în mine mi-am adus aminte de aniversările mele bogate cu ciocolată de lapte și întotdeauna teniși chinezești
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate