Plimbându-ne odată,ți-am zis:
"Iubesc sărutul perfect al actorilor"
Dar tu ai crezut că e o aluzie,
Și m-ai privit ciudat.
Mai încolo,am auzit un foșnet
Și de frică te-am luat de mână;
Atunci m-ai privit și mai ciudat,
Dar nu ți-ai retras mâna.
Mai târziu,am auzit un ciripit
Și am început să zâmbesc fără motiv.
Tu ți-ai desprins mâna.
Și,fugind,ai urlat cu răutate:
"Ești nebună".

Iar eu am fugit după tine
Sperând să te prind,
Dar m-am împiedicat de dor
Și am căzut într-o baltă de lacrimi,
Și m-am înnecat.


Tu pentru un timp m-ai uitat
Și te-ai plimbat cu altele.
Poate mai frumoase,
Poate mai sobre,
Poate mai slabe,
Sau poate mai mature.
Dar,într-un sfârșit,extenuat de căutări,
Te-ai întors pe aleea noastră,
Și ai urlat către Cer:
"Ce frumoasă era nebunia ta!"