agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2010-07-24 | | s-a dezbrăcat de piele și mi-a spus sânge dulce pe buze sărate de-o lacrimă deschide clipa și ieși soarele a răsărit la 5:45 ba chiar un pic mai devreme pe marginea norilor pescărușii țipă venirea zorilor lumea se strânsese pe țărm ca la circ la orizont vinețiu și nivelator ca o lentilă pe care Dumnezeu o apasă pe lume și-n încremenirea generală i-a apărut mai întâi pălăria cu borurile pe dunga despărțitoare ce lipea începutul de sfârșitul clipei topite-n acum atunci și cândva dincolo de Infinit un pic mai aproape neînceputul și nesfârșitul culeg pietre și scoici doar ele aducătoarele de ploi paparudele ude despletesc plasele pescarilor amăgesc cântecul marinarilor cu catarge și pânze albe câinii latră la lună luna-și pregătește cărarea spre maluri din pașii pe plajă o frunză de crăciuniță uitată-n dimineața de julie în prietenii veniți cu alexis de la capătul lumii același zar galben albina și rogojina martori la matul hazardului pe plajă urmele gardului cu intrarea-n taina lui 17 tu decriptai în cripticul de lună ce ascunde cifra zecilor eu mă oprisem în șapte în pumnul de șoapte din care-mi aduc aminte acum un drum nu pot să cred dar încerc pe scara de lângă nuc ieri un străin azi un prieten cântecul începutului în sfârșit se adună cărările de pe plajă între cărările din ceașca de cafea sora mea mă roagă să trec pe la ea să-i povestesc ce-am văzut pe unde-am trecut în fereastra deschisă valuri se sparg de dig în obiecte pierdute acolo la Histria între ierburi înalte ne ieșise în cale un șarpe urmele carelor făcuseră tăietură în pragul porții mari a cetății tu te-ai speriat de șarpe eu m-am apropiat de el el s-a dezbrăcat de piele și mi-a spus pe cămașa mea cu piesele tale hazardul va trece prin urechile acului la țărmul înalt soarele o rodie mare sânge dulce pe buze sărate de-o lacrimă mi-am mai aprins o țigară și-am revenit în gară în visul cu care începuse ea să-ți arate drumul atunci era fără nume te-ai oprit din citit și-ai ghicit poveștile rătăceau în dimineață tu te-ai oprit la scară ți-ai atins privirea de cele nevăzute și-n marginea cadranului solar ți-ai adus aminte de peretele scorojit la început ai crezut că zidul alb este ultima graniță că dincolo de el n-ar mai fi nimic dar după ce ploile i-au furat din pietre în dreapta zidului a apărut scara în spatele scării marea și portativul iar azi cântecul gara se umpluse de lume aprind a nu știu câta țigară de ieri renunțasem la pipă până nu-mi mai... ............................. gânduri făcute franjuri înfig rădăcinile-n ultimile dimineți de julie în fereastra deschisă valuri se sparg de dig în obiecte pierdute cel mai bun lucru care l-ai putut face l-ai făcut acum lasă-le pe toate cum le-ai scris deschide clipa și ieși fărâme din clipă ultima țigară pe scară salvarea trece grăbită spre salonul de reanimare nici un semn de întrebare nici un semn de carte nimic n-a rămas departe totul este aici în marea piramidă Tymp semințe de Cuvânt cu rădăcini pe cărările inimii știai dar nu ți-a venit să crezi trecerea la ham a unui cal nărăvaș este anevoioasă primejdioasă da da sânge dulce pe buze crăpate sărate de mare Constanța, 24 julie, 2010
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate