agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 1051 .



Vedere din satul lui Chateaubriand
poezie [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [Pigudel ]

2010-07-27  |     | 



pentru a alerga cât mai iute la cursa de șoareci
fiecăruia i s-a dat șoricioaică
în loc de demâncare
de bucatele cele mai alese
de pâinea cea de toate zilele
un fel de pesticid mortal
ce-ntrece viteza luminii la zenit
după ce se dădea startul la olimpiada morții
fiecăruia i se smulgeau dinții
ca la Auschwitz dar cu mult mai perfid
ori era pus să-mprăștie sub copite de cai
sălbateci dansând în urgia vântului
cuțite neascuțite din epoci megalitice
până când eternitatea fiecăruia se topea
în cuptorul de foc al sfinților
care nu voiau să dispară definitiv
apoi fiecăruia i se tăiau venele
din care curgea un fel de sânge otrăvit
irigând șanțurile otrăvite
de pe crucea otrăvită
nimeni nu-și mai știa biografia regală
din poemele antume ca și din cele post-mortem
chiar dacă unii reușiseră să trăiască
și clipele fericite ale altora
imaginarul nocturn de dinainte de cădere
ca și zilele fericite de dincolo de crima cunoașterii
ce popula văile otrăvite ale apocalipsei amânate sine die
era gata-gata să erupă în poemul atonit
scris de înger cu pene de foc
când nimeni nu mai credea
preschimbând fierea în firul de iarbă
adiind ca zefirul
pucioasa în pleoapele de copil adormit
între două vise
între două lumi
între două cercuri fără putință de scăpare
de pe norii de otravă risipiți pe cerul singurătății
precum vata de zahăr din caruselul iluziilor
înfășurată pe un băț de alun

locuiesc într-un sat otrăvit
în care nu vorbesc decât morții
și limba latină

după rânduială,
Chateaubriand, îl înmormântă pe Hamlet
în pieptul universului.




.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!