0.0

... punctul zero. de aici mă încep pe mine și mă completez cu ce apuc. uneori o floare, alteori parfum. ce-mi vine la mână. dacă e să strig nu strig, doar râd. de aici încep eu. de la colțurile gurii mele și de la colțurile ochilor mei și de la culoarea pielii mele și de la mândria mea de a începe cu mine. este un paradox că începutul e sfârșitul meu. dacă începe lumea, trebuie să mor eu. norocul meu e că la 0 grade nu începe nimic. sunt searbădă când cad pomii la mine-n suflet. sunt seacă dacă îmi picură apă pe limbă. sunt eu ca să mă distrug. sunt propria mea karmă- propria mea divinitate. propriul meu eu...

0,(1)
... nu știu cum să mă continui pot să fiu mai multe eu. pot fi una singură, dar sunt continuă, ca un cerc, nu mă opresc, nu mă prinzi. sunt nesfârșită ca un cerc, nu îmi găsești începutul, dar știi că mereu mă învârt în jurul cozii și amețesc. poți să mă împongi, nu cad pentru că mă țin pe picioroange. termitele mănâncă din picioarele mele de lemn de când mă dezvolt. dintotdeauna. am larve agățate de firele de păr din cap. viața mea se resoarbe constant în mine și mă regenerez ca un cocon. renasc în fiecare dimineață. mor dacă mă ucizi de cu seară. trăiesc numai dacă acest ciclu e complet. deci te rog, deschide-mi ochii când răsare soarele, sari la beregata mea când apune. dacă nu mă ucizi, nu trăiesc. dacă nu trăiesc, nu mor. dacă nu mă ucizi și nu trăiesc sunt un cerc.