ÃŽntr-o lume
dedusă din absențe
(și din suflet absentă)
închipuirea
prin omniforme nevroze
împarte totul
între văzut și ne-văzut
între privire și vedere


dar
cînd sufletul
își va afla
adevăratul început
(de ecou străviu între
"bezna întunericului"
și mai-lumina lui)
privirea și vederea
se vor întru-uni

se vor contopi
în inima celui
ce nu se roagă
decît cu ochii


se roagă
cu singurul
act de credință
care mai poartă
în sine ecoul
prezenței absente
sau numai
ascunse