arunc sensibilitatea la tomberon
precum unii prunci
iau câteva trepte de var și le arunc
înaintea mea
calc mașinile daltoniste
stropesc vegetația să scap de tot felul
de insecte
care inspiră silă
sprintez oamenii mă privesc ciudat
sar gropile cu stomacul întors pe dos
ignor o bătrână împiedicată în genunchi
arăt un deget unui polițist care parchează pe interzis
gonesc după niște fluturi
pe aripi plutește capul meu
între nori timpul se leagănă ca-n balansoar
scoțând limba regulat
la căutătorul de poezie
dar el tot nu pricepe
la ce-mi folosește

schimb macazul
șuier cu vise

(3 aug. 2010)