Nu pot prinde caii sălbatici ai deltei
mi-a plecat puterea din frâu,
mi-a fost încețoșată vederea,
vă spun toate acestea vouă,
când surâsul femeii este clar
și-l puteți recunoaște.

Înșelătoare sunt clipele care fug
și se întorc de unde au plecat
nemaigăsindu-mă același om,
doar fructul retras în semințele pline.
Știu, o să admir florile de mai
și ce tinere și frumoase sunt femeile
din caseta veche cu amintiri!

Îmi pare că iubirea izbește-n inimă,
castelele-s ruinate-n nisip,
tu rece-mi spui să privesc
un vânt înghețat dinspre miazănoapte
și lași nemăsurate gândurile.

cred, pe colinele smălțuite cu lut
voi mai cinsti în primăveri,
livada cu meri.