Căzut într-o boală lungă,
Moartea o rea, o nătângă,
Învârtind coasa, (Năpastă!)
O nimeri pe nevastă.

Moartea a făcut prăpăd
Într-un sătuc mititel.
Un moș n-o văzu că-i orb
Și scăpase numai el.

Pune murături că-i toamnă,
Þup, și Moartea mare doamnă!
Însă s-a împiedicat
Și-i în butoi la...murat.

Când s-a dus Moartea să-l ia,
O dorință mai avea:
Să meargă la soacra sa,
Și s-o pună-n sac pe ea.

Primi un junghi dimineață,
De-a Moarții, o cotoroanță!
Dar i-a zis: "Vezi că-s bătrân
Și n-ai tăișul prea bun."

Moartea-l buși într-un iaz,
Fără milă băgăcioasa.
Dar scăpase din necaz,
Că n-avea hulpava, coasa.


Aurora Luchian Vaslui