Când firea-atârnă de un fir de ață
Cum poți pricepe, Om, plin necuprinsul
Căruntei frunți îi stă numai cuprinsul
Și înțelege ce e aia Viață.

Nu vei găsi, de mergi, pe tot întinsul
Acestei lumi, mai mult decât o ceață
De-asculți de voci de îngeri, te învață
Că visele nu pot sta în atinsul

Vreunui om. Doar raiul, după moarte
Vei prețui și pasărea pe ram.
Infernu-n năluciri o să te poarte

Și Iadul în ființa-ți va fi-n hram.
Dar știu acum Edenului consoarte,
Un măr stricat în șarpe rău eram.