Prind timpul îndărăt în clești
Am glas lichid de sărbătoare
Simt Dumnezeu în cer cum moare
Trăgând de-un fir de lumânare.
Eli Eli, lama sabachthani
De ce tu tragi mai tare?
La vârsta ta, să n-obosești;
Și ce încăpățânată minte ai
De n-aduci tu sclipiri din rai
De Paști, de Moși să le-mpărțești
Cum dai anafură, colaci și pești.
Și ții tu lumea în legi și în vești-
Dă tinerețe la bătrâni
Și moarte nici la cei mai spâni.
Dă în lume lege omenească
Iar legea ta dumnezeiască
Þi-o bagi în cur pe undeva
Că n-are a face cu lumea.
Nu mai da vești că o să vie
Odată timp de bucurie
Ci dă-l aici, să-l prind în clești.
Sau ia-ți în cer deșertăciunea.