Treci praguri de somn
prin odăile inimii goale
cu femei fară haine, melci fară casă
care taie cu dâre întunericul.

Zilele sunt inversul nopților,
beau zeama fructului oprit, gustă ierburi uscate,
dorm rupte și uneori se aruncă în gol.

Orașul e mahmur în noapte și desfrâu
cad florile deschise de un soare artificial.
când ar trebui să se zidească încet
în pereții trupului, să nu alunece,
căzute în scorbura timpului
ca păsările fără nume cu sufletul putred.

Atunci zornăie ondulând corpul
pe bacnote stoarse în labirintul de zgomot
al muzicii de manele,
și simt pulsul schimbului
la cotațiile arderii pe piață.