nimic nu se schimbă la masa tăcerii
nici scaunele crescute din cuvânt
în mine stropi de lumină dau contur
clipelor suprarealiste sculptate de brâncuși
poate pe umeri vei însemna
ceaiul ăsta amar din lacrimi de petale
călătoria noastră prin lutul șerpuit
unde singura căutare e înțelegerea
curselor care pornesc din adânc
așa că așează culorile pe frunze
trimite-ți iubirea pe aripile gândului
brațele să le întinzi spre cer
zâmbetul pe nori ca o harpă
scrie-mi o scrisoare în ape
acum ești doar parfumul chemărilor mute