Astern pe foaie cu cerneala neagra randuri dese
Inteles nu pot sa dau cuvintelor neintelese.
Suferinta, in bratele ei strans ma tine
Groaznica melancolie mi-o tainica simtire.

Suferintei mele nu gasesc sa-i dau cuvant
Nici porunca lacrimilor sa nu mai curga
Doar ascult tacerea dintr-a inimii mormant
Incatusata in durere, imi sunt mie sluga.

Imi simt ochii grei si sangerand
Obrazul iritat de-atatea lacrimi fierbinti
M-am saturat sa ma cert cu mine in gand
Cale nu gasesc sa ies din proprile-mi minti.

Cu ata neagra am cusut iubirea ce ti-o port
De sufletul meu, dureros, strans legat
Pasat nu mi-a fost de suroiul de sange cald
Ce fara mila curgea din ranitul piept.

Cu emotiile mele vreau sa ma pierd in tine
Amandoi sa respiram acelasi aer viu
Sa uit amara-mi suferinta, de tot si de mine
Sa-mi calc nebuna semetie, caci a ta vreau sa fiu.

Pe deplin ma daruiesc tie, corp si suflet ma cufund
In extazul armoniei sa-mbin zambetul cu plans,
Sa rup blestemul nimicirii ce legat ma tine strans
Patimind cu fericirea trupului tot mai profund.

Trairile bogate imi sunt doar o simpla inchipuire
of, iluzie desarta, stiu ca nu vei fii vie.
Nicicand n-am crezut ca dragostea-i urgie
Al sufletului, ponegrit cu-o vesnica betie.

Mi-ai dat sa beau din paharul dulce amar
Si-n sangeroasa lichoare ai picurat otrava.
Esti nemernic martor la mistica-mi drama
Cu acelasi ras ironic, tu ma lasi sa mor.

Croieste-mi rochie din ata neagra, fin si matasos
Culege-mi flori de camp si pune-le in al meu par
Si boboci de trandafir, la gat, de jur-imprejur
Si lasa-ma prada morti cu aripi negre si chip frumos.

II
Deschide ochii si vezi mireasa cu amaru-i suras
Ce moarta, paseste pe cioburi ca prin vis,
Ii vezi privirea vag de sub valul alb si rar
Si voce-i inselatoare iti aluneca in urechi clar.

Priveste-o doar, ea nu danseaza, nu zambeste
Si nici n-arunca vraji ca ielele din povesti
Nu mai este Eva ce te privea in tacere
Si nici copila cu simtiri copilaresti.

Ea doar canta si glasu-i melancolica sinfonie
Cantarile nalucitoare iti atinge eul bland
Far' de simturi, far' de viata traieste o elegie
Dar tu nici cand nu vei intelege tainicul ei gand.

Tu nu stii ca far' de tine este moarta desi-i vie
Tu n-o vezi dar iti este o neuitata aminire
Tu n-o auzi dar ii simti veninul amar din poezie
Tu n-o vrei dar ea-ti va fi mireasa neagra pe vecie.