Credeam că totul a căzut
speram dar, deznădejde
și încă nu am priceput
cum lacrima se pierde.

Azi, pare tot mai clar
e doar tăcere-amară
sunt reguli puse pe tipar
ce nu o să dispară.

Sunt asfințit, în remușcări
și noapte tot-odată,
nu pot să cred în așteptări
și-o lume demodată.