te-am regăsit pe google într-o mică buclă a fractalului vieții mele
Cadillacul - iguană uriașă bolnavă de vitiligo-
te așezase pe covorul roșu
trena lungă de treizeci de ani ieșea din cochilia unui melc
la Patria luminile se întețeau
mașiniștii asistant-managerii și corporatiștii
cu profilul lui Che tatuat pe fesa dreaptă
dădeau la foale în backstage

în tine Cinderella și Cruella încercau să preia pe rând controlul
lumina s-a stins
cadre scurte cu marketeri cabotini
un CEO cu zâmbet de emoticon
o PR-istă purtând o rochie-vitraliu
apoi tu draga mea frecându-ți degetul arătător de buza de sus
mișcare iconică a înțelepciunii HR
ahhhh
ar fi trebuit ca pe etajera din spate să-mi lași un semn
să-i rogi să facă un zoom spre fotografia făcută atunci în parc

cut!

colegii ciorchine pe bănci / liceul arcuit in jurul nostru /
eu rezemat cumva indecent / agățat de sânii tăi /
părerea ta de rău că mă uitam în zare iar tu la mine
apoi centrul orașului amenajat pentru un film de epocă idiot despre ic frimu
mușcate în geamul unui gostat
mirosul de petrosin al dușumelelor întunecate din prăvălia de stofe
perdeluțe roșii la geamurile unui bordel
în crâșme țoiuri și cinzeci fețe de masă în carouri portocalii cu gri
umflate ușor de vânt

podul murdar și umed al palmei tale
clanța ușii abia unsă a unei frizerii
cum i-am zis lui clark gable că vreau să te tund
mă trăgeai de mână / nr. matricol îți flutura în piept prins într-un ac de siguranță
peste drum am întrebat de flori de nu-mă-uita
ai rămas afară / ușa era deschisă
tipa care semăna cu asistenta-șefă din “Zbor deasupra unui cuib de cuci”
încă de atunci aveai un simț acut al ridicolului
acum ridici statueta aceea ca o starletă un falus de fildeș
actorii noștri adevărați au nevoie din păcate de banii voștri
așa cum rectorul acela a eșuat în telenovele

într-o zi m-am trezit făcând travelling în jurul anilor noștri
te-am sunat erai in Argentina
acum știai să te stăpânești – sau poate nu - emoțiile sunt monedă de schimb
la bursă un zâmbet înseamnă o creștere cu 0,1 la sută
ți-am povestit de ce femeile stau pe spate în timpul tangoului
cum gauchos care veneau din pampas în Buenos Aires plăteau fetele ca să danseze cu ei
ele țineau nasul depărtat pentru că miroseau urât
iar mâna stângă strânsă pe buzunar să fie sigure că vor primi la sfârșit și cealaltă jumătate

apoi am făcut un casting pentru gaborii cu pălărie
care să scuipe semințe exact ca Mărgelatu și să ne plimbe prin piața centrală
pentru tine au dat probe șapte fetișcane cu ochi negri
care s-au codit după puterile lor să urce în caleașcă
romantismul era desuet

să nu uit fadeout-ul cu barca de plastic în Cișmigiu
m-ai dezamăgit cumplit
îmi aduc aminte de iarna în care lacul era secat
am luat două scaune de pe o terasă și ne-am așezat față în față în mijlocul lui
ți-am spus să închidem ochii și să ne pipăim chipul
puteai modifica un pic scenariul ăla de doi bani
tu cu degetul coborât între sâni
eșarfa siclam care abia atingea apa și clapele unui pian / aaaaaaaaa
la granița între Cehov și Ceaikovski
dacă te-ai fi uitat în jos mi-ai fi văzut creștetul albit

poate sunt rău / fața ta întoarsă ca în filmele nord-coreene putea exprima orice
oare nu sunt prea rău? poate chiar atunci ai lăcrimat
camera nu te putea vedea / spatele tău perfect nu trăda nimic
da sunt rău
în realitate când am ajuns în mijlocul lacului
am ridicat cu vâsla cadavrul umflat al libianului
ucis din gelozie de bărbatul ospătăriței de la hotelul unde beam cafeaua înainte de ore
dar nu
tu de fapt îți aminteai cum făceam duș după perdea
norocul nostru că nu văzusem încă Hitchcock
pe gaura cheii însă ochiul acela albastru ne sorbea
am plecat eu mai întâi
te-am așteptat mult în pat / jucam x si zero cu razele soarelui în pat

uită-te!
aici
mai la stânga
la stânga mult
stai aici!
dacă vrei să iasă dubla asta

motor!