Lacrimile curg mărgele
Din ochii fetiței mele!
Curg picuri de rouă mici
De la drăgălași pitici.
Ce șiraguri de izvoare
Pe scumpele fețișoare!
Câte lacrimi au vărsat?
Limpezi; izvoraș sărat!
De se strângeau la un loc
Formau un ocean, socot...
Dar Pământul bun, iubit,
Pe toate le-a absorbit.
Și de-aceea tot suspină,
În zori când abia-i lumină;
Le scoate la suprafață
Presurând rouă-n verdeață,
Ce-s lacrimi strălucitoare,
Care licăresc la soare.
Astea-s lacrimi de copii
Că au vărsat, mii și mii!

Aurora Luchian Vaslui