Să mori și nimănui să-i pese-
Vorbele sunt tot mai dese
Și-nghițite de calvar.
Ce lucru trist și ce amar!
Viața lungă e un chin.

Refrene de “Trăiește-ți viața!”
Îmi iau mintea dimineața;
Dar lipsite-s de prisos
Fiindcă viața n-are vreun folos.

Și pruncii-mi zbiară în timpane,
Răgesc, parc-ar vrea să mă omoare;
Dar știu ei oare ce e clipa?
Știu nimic – știu doar risipa.

Cuțitele se-neacă în pahare de cleștar,
Apa se varsă-ntr-un râu mărgăritar.
Lumea tace și trăiește,
Moartea stă și îi privește.
Să mori și nimănui să-i pese.