Privești pe fereasrtră
la ora din noapte cu lună plină și stele cazătoare
când amândoi suntem înșelători și complici
ca doua inele legate unul de altul
fără ieșire dintr-un lanț nevăzut.

Gândurile noastre au arpi deschise de fluturi
pe care s-a depus polenul timpului,
știu că ne iubim cum ridici genele
cum sar din ape repezi peștii
contra curentului și ochii tăi ucid toamna
în cântece văratece care înnobilează aerul.

Ramânem două oglinzi în noapte
care se privesc cu admirație
își ascultă inimile cum se aprind
și intră în același cerc fară somn.

Hainele nopții-s țesute-n șoptiri
la marginea dimineții rămân capetele ațelor
de care ne legăm unul de altul cerul, mai departe
ca anotimpurile prin care vom trece
sa fie lungi, pline de lumină
sufletele noastre împreună
să ardă fară cenușe.