În dor și jale - din ce spun bătrânii -
Își risipește Omul viața toată
De-i prim pe cale ori a cincea roată
Și slugă și în bogății stăpânii.

Și doar puțini ferice sunt din gloată
Dar țin, firesc, doar pentru ei, hapsânii.
Iubito, dezgolește-ți tainic sânii,
Veni-voi prin vântoasă și prin zloată.

Aleanul și-ntristarea să ne piară
Păstra-vom doar etericul suspin.
Și patimile galeș înviară

Și părăsiți edenicului chin
Eram când păsări, îngeri blânzi, când fiară
Și Măr mușcam cu dinți ca de rechin.