Sunt tânăr la cinzeci de ani,sunt june obosit de drum,
Am părul nins și port cravată, în anotimpul preferat,
Mi se întâmplă câteodată, să uit că viața e un fum,
Și las să treacă ani-ntr-una, peste copilul de-altădat.

Sunt fericit că pot zâmbi și nu mi-am pus chitara-n cui,
Când pierd un an, mă-nchid în suflet să-mi vorbesc,
Nu-ndepărtez singurătatea, să nu rămân al nimănui,
Azi fac cinzeci de ani iubito și mai pot încă să trăiesc.

Să par mai șic mi-am lăsat plete, chiar dacă altora nu plac,
Port adidas când ies pe stradă și nu ma uit după gagici,
Liane triste de prin suflet, cu gesturi simple le desfac,
Și niciodată fericirea, n-a vrut să stea cu mine-aici.

Nu-i un secret al tineretii, deși azi fac cinzeci de ani,
Mai pot trăi de-acum-nainte, iubind la fel de liniștit,
Sunt ca amurgul dintr-o seară, căzut prin ramuri de castani,
Sub care alții vin adesea, să caute ce n-au găsit.

Sunt tânar la cinzeci de ani și mai aștept o nouă vară,
Să trec prin gara mea cu vise, ca să fac vieți-un inventar,
Este prea cald să port cravată, dar armonie la chitară,
Promit să fac și-n altă viață, de mă primește voluntar.