privesc
popasul primenit de amintiri
cu flori de tei și umbre

surâde
parcă-i viu
prieten drag dintr-un album
legat cu vinilin albastru
suflet

în anul patru cel mai bun
din grupă

lacrimi pe fruntea descrețită
din fila trei și cinci
aud aievea o formulă
repetată
când alergam să împărțim covrigul
pe hol îngust
ce frig îi poate fi acum

strâng la piept fotografia
plânsă.