În dimineață soare nu se-arată
Și pământiu stă-n ochii tăi ținutul
Și norii-n suflete ni-i cum e cnutul
Lumina zilei-i singura erată.

O vrabie tot umblă cu cerutul
De concurență de acum scăpată
Și ciorile pe cer - o neagră pată -
Acestei toamne îi dau lin sărutul.

Mi-e ciudă-n zori pe frigul de afară
Ce îți așterne bruma în papuci.
Þăranii, la cules de vii, gafară:

Ciorchinele e muced să-l apuci.
Se-aude marșul iernii din fanfară
Și inima în ce țărm cald s-o duci...?!