Ca fluturii din insectar,
Răpiți când sărutau o floare,
Apari în visu-mi solitar
Cu chipul luminat de soare.

Spunând povestea ta, din nou,
Imagini picurând a ploaie.
În orizonturi de ecou,
Trec norii sugerând pâraie.

Și obosite păsări vin
Și pleacă-apoi grăbit, departe,
Purtând pe aripi de puf fin,
Secvența viselor de-o noapte.

Împrăștiind pulberi de dor,
Peste ciulini, pe val de ape,
Să le găsești întâmplător,
Ascunse, încercând să-ți scape.

Raze de foc scântei cuminți,
Frânturi de vis, sau de trăire,
Ce le remarci cu ochi mijiți,
Și mulțumești de re-ntâlnire.

Așa ești tu. Te recompui
Pășind pe nori, râzând la soare…
Din vârf de munți pe care sui
Având ecoul la picioare



29 sept. 2010