Viespile sunt ordinare,
Trag la stup la fel ca ursul.
Ies albine să le-omoare,
Ele fug, cunosc parcursul.

De le vezi plutind pe apă,
Nu te-nduri? Le lași să moară?
Le întinzi coada de sapă…
Ca-n povești, aștepți... comoară.

În a lor nevrednicie
Își scot acele și-nțeapă;
Au în fire viclenie.
Orice viespe, trage... țeapă.

De-ar ști omul ce-l așteaptă
Doar cu-o clipă mai devreme,
S-ar feri de țeapa-n faptă,
Nu și-ar mai crea probleme.