agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2010-10-13 | |
Se face că eram la pomană ,
La o mătușă moartă demult, Pe care se pare că au înmormântat-o de curând, Iar eu, m-am dus să iau pachetele de afară. M-am trezit din senin , Că lângă noi era un cimitir, Iar fără să vreau am început sa calc pe cruci, Până când cineva m-a chemat înapoi ,scuturându-mă de noroiul după papuci. Înăuntru erau 3 copii mici:2 băieți și o fată Fratele meu ,un nepot și-o țigancă. Verișoara mea ,din camera de unde era, A glumit spunându-mi să mă însor cu ea. Asa că am părăsit încăperea și m-am așezat pe scara ce ducea pe balcon Când deodată se face că au apărut doi rromi. Atunci , m-am scuzat spunând că defapt copila se juca cu fratele meu, Fără a îmi da seama dacă cele două , înțelegeau ce le spuneam eu. M-am întors însă în camera unde m-au pus sa mut o masă Si fără să vreau ,farfuriile au căzut, Iar lumea a rămas stupefiată, Dar ca vasul de pe ea, să se spargă n-ar fii crezut. Atunci am luat cioburile și le-am aruncat înspre soba de teracotă ,verde, De unde au început să iasă pisicile. Mai întâi 2 pui negri , după care 2 mâțe bătrâne, Ce începură cu toate ,să lovească în mine. Dintr-odată însă a coborât nașul meu dintr-un camion pe care scria "școala". Se face că era ziua unui țigan, Ce dorea a -și serba ziua , Aducând popii să-i cânte în cor "La mulți ani" Dintr-o dușmănie fără temei , Am început să punem zahăr peste tortul de ciocolată, Fără să ne gândim că vor cere din prăjitură și ei ; Iar de-acolo avea să înceapă o ceartă. M-am trezit și-am început să plâng în brațele bunicii, De frica de a nu fii certat din pricina muncii, Pe care de mult timp nu o mai prestam, Probabil din lene sau al lipsei cererii ,habar n-am. Atunci am văzut că fratele dormea în patul meu Și-am devenit mânios , că eram inculpat și victimă, eu; Până când am observat că el, nu era acasă defapt, Dar ,când mă uit mai bine ,în toiul nopții , pe uș-a intrat. M-am întristat pe dată și nu puteam sta resemnat, Așa că-nsetat, m-am sculat , La realitate. Totul e bine acum și n-am cuvinte să -ți spun cât mă simt de bucuros că te pot ține în brațe.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate