Veneai rupt de pe drumuri depărtate
îți spuneam să te astâmperi
cineva te caută mereu seara,
ne bucuram de fiecare întâlnire
clipa neașteptată e mult mai frumoasă.

Sunt un ochi care vede pe întuneric
și totuși ramân pavăză locului,
de multe ori ai încercat sa mă duci
sub alte orizonturi.

Îți mângâiam buzele cu aburul gurii mele
să se miște și inima ta
scăpai cu promisiuni,
din care îți clădeai toată iubirea
care alunecă-n întâmplări.

Amândoi ne culcăm pe o ureche
ne spunem că totul decurge de la sine
când se ivea câte o ocazie
clipa se topea,
neașteptarea e mult mai frumoasă.