dacă tot e să vorbim despre infantilisme
atunci

să vorbim despre mine

azi dimineață am dat iar de tipul ăla
care seamănă, într-un fel, cu mulți alții
dar cum numele lui începe cu s,
ochii lui sunt goi și e mai breaz decât alții
de pe-aici

am zis că el e soluția la problema 25 și că
sigur e motivul pentru care nu pot dormi noaptea
am zis „pisi, hai să vedem ce iese” bineînțeles a fost bun bun
ne-am jurat vrăjeli în stil mare până când mi-am dat seama că
e unul din ăștia care vrea să fie eu
care te-ar aștepta la colț de stradă numai să te salute, și mai penibil
de-atât nu cred să existe ceva

i-am spus atunci, frate, nu sunt alexandra onofrei,
mai caută-mă un pic printre ultimele mele gânduri
poate mă găsești și poate-ncepi să te scârbești de tine

și am plecat la școală și am zis că dacă tot mai am
de trăit să nu m-apuc să fumez acum
când oamenii își fac poze cu moartea în brațe
și apoi o lasă pentru chestii minunate

mă duc să mă bag în seamă cu niște luzări
de-ăia care sunt sfătoși cum e bunica lui raul
și care te salută da îți mai și spun că dacă nu mai treci tu
pe la prietenii vechi e posibil să te trimită de unde ai venit,
într-o zi