agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 1042 .



baladă
poezie [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [Bucovu ]

2010-10-15  |     | 



baladă

pântecul mamei –sicriu
m-a născut ca un mort viu
și m-a aruncat în lume
ca pe-un leș fără de nume.
nenăscută, moartea mea ,
cuibărită-ntr-o vâlcea
mă pândea la cotitură
să-mi dea prima lovitură.
într-o vineri m-am trezit
și aproape de zenit
am luat coasa din poiată
și-am cosit vâlceaua toată.
am tot căutat pe jos
să găsesc de moarte-un os,
dar șireta-a stat pe vine
și se ascunsese-n mine.
în ora nașterii mele,
toate-au devenit rebele,
ursitori rele, umile,
m-au pândit câteva zile
moartea asta drept răsplată
începe să-mi ceară plată,
cu dinții de tinichea
ca un dog cu gura rea.
noaptea ciutura de stele
mi se varsă în ulcele,
cerul cu clepsidra-ntoarsă
îmi joaca iar câte-o farsă,
mă iau cu timpul la trântă
bietul om , spinare frântă,
plângătoarea trestie,
devent-a bestie.
am cernut si tot mai cern
la prezent postum, etern,
dar prezentul intra-n mine
ca o haită de jivine.
aud glasul de părinte,
foc zglobiu de pe morminte,
mă surprind până și-n rugă
și-mi vine s-o iau la fugă.
se răsfață ziua-n soare,
eul meu și-n somn mă doare,
răul meu fața și-ascunde
în noroaiele profunde
și nu știu cui să mă dărui
și încet –încet mă nărui.
trăit-am oare vreun rost,
mai sunt eu cel care- am fost,
nici durere si nici gând,
timpul se-ncheagă, curgând,
nici nu vreau să mai discern
efemerul de etern.
peste tot semnele morții
ne-așteaptă-n dărătul porții
și se-ntind, de vis, inele,
din cuiburi până la stele,
lăsând urma, efemerul,
și ne logodim cu cerul.

15 octombrie 2010

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!