Mă-mpinge cu-o mână nevăzută soarele din spate
am pierdut curajul de a călca singur spre viitor
mă obligă să pun pe rând picioarele doar
în locul intersecției indicate de umbra
pe care mi-o aruncă-n față

vântur mâinile aiurea pe lângă mine
nu am ce culege din drumul bătătorit
spre fântâna de unde-mi aduc zilnic
apă să-mi înec sughițurile și ofurile
totodată îmi spăl gândurile obraznice
de răzbunare și creștinește mă abțin
să nu explodez înainte de termen

de unul singur nu pot răsturna taurul
chiar dacă l-aș prinde bine de coarne
e momentul să observ răsăritul soarelui
speranța vieții abundentă în decență
o viață fericită generațiilor viitoare