Visam că stau cățărat între crengile cinci și șase
acolo spinarea e-n largul ei
castanul era un camelot verde în umbră
lanceloții lucioși dormeau în iatacuri ghimpoase
cercurile de sub coajă aveau treizeci de primăveri
făceam înconjurul văii dintr-o singură privire
de sus vedeam prînzul de duminică babele care se întorceau de la cimitir
caii pășteau buza rîpei
dinții sapei scoteau bulgări roșii între două galopări
și deodată între frunze s-a lăsat o liniște ca apa adîncă
auzi cum crește iarba m-a întrebat bunicu
și osia Pămîntului scîrțîind frumos în zori
dar după-amiaza nu se terminase încă
căruța lui Lae Rudaru venea pe două cărări
iepele lui dădeau cu nasul printre gherghine
mie îmi sunau castanele uscate
ca niște oase de lemn prin buzunare
pe-o pătură și-a așezat sculele în ordine ca și chirurgii
toporul fierăstrul două pene de fier și joagărul mare
în deal uscăciunea a dat drumul la clopote
mie mi se tăia plînsul între două răsuflări
din lemnu' de castan se fac osii bîrne și tălpi de case
mi-au explicat ei
dar eu nu-i mai ascultam
n-auzeam nici scrîșnetul gurii de fierăstrău
pluteam deja dincolo de coama acoperișului
mama chiar atunci se năștea
iar bunicu vesel ca un tînăr cu mustața mijită
sădea un puiet lîngă poarta deschisă