agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2010-10-19 | |
Ne așezăm pe câte o petală de romaniță
Și ne ținem inimile în palme - Ce culoare mare roșie ai, îmi spui, - Ce ecou de toamnă se naște în tine, îți zic, Ne învârtim ca două bule de aer Și ne dăm întâlnire pe buze Atât de fragede ape ne aștern cărarea Și ploile au deja gust de rouă. Iar mă seduci cu cifra opt Când îți aprind lumina în cămară Iar îmi pipăi sângele să vezi de s-a copt Și grupa în care se încinge e rară... Tu auzi zgomotul revărsat în pleoape?- Și pustiul din suflet și lacrima din călimară Vezi cum se retrag îngerii în noapte?- Și cum pașii tăi inundă suflarea? Stăm ca două umbrele despărțite pe stradă Și zâmbim nefiresc și ilogic Cineva ne poartă în grabă Și ne strânge aparte, în punga de gardă. Tu auzi cum răcnește amiaza, Cum se agită și noptea și ziua, Cât de tristă și greoaie e dimineața, Și în noi nu mai este lumină. Tu auzi cum se zbuciumă cerul, Și cum norii spintecă echerul, Și cum lavrele sfidează gerul, Salutând sfios Dumnezeul. Ce culoare n-ai fi și în ce floare ai apare, Eu sunt palid și sunt o frunză gălbuie, Obosită și uitată într-o toamnă, Nu mai știu când mai văd o corabie, Că de mult timp nu mai e valul în mare.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate