agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2010-10-23 | |
îmi pare uneori că nu am suficientă blândețe în gesturi
că nu sunt suficient de fluidă când mă curg prin venele oamenilor că nu sunt suficient de tandră când mă scriu în palmă pe liniile vieților lor dar nu-i nimic, baby, noi să fim sănătoși și grațioși și senini în a ne distruge sistemele nervoase prin termopane contextul răzbate oricum firav. și privește-mă, pulsez iar ostenit în tine travestită în cearșafuri albe și câteva incertitudini mă obosește îngrozitor războiul ăsta alb pe care-l port cu mine însămi dar nu-i nimic, baby mai beau o gură de Peroni și îți șoptesc din vârf de degete we have our hands to entwine /nothing can ever seduce better și mi-e parcă mai bine. duminică, plec să risipesc bătăi de inimă între taxiuri și ploi mărunte sau la dracu port pe pleoape un soi de sfârșeală post-orgasmică absurdă pe post de suvenir mă trezesc că recit șoptit pasaje ample din Schopenhauer și Kant fără niciun alt aparent motiv sau context decât acela că îmi amintesc că le știu. [pauză de priviri dubioso-contrariate ale taximetristului semi-chel] luni, iar mașină neîncălzită, iar starturi ratate la semafor dolce far niente, romane franțuzești și lașitate burgheză joc flori, băieți, fete cu picioarele mele depărtate cu gândul la tine și pierd. în timpul orgasmului îți anticipez deja lipsa. marți, încep să-mi resimt tremurul de enervare așezat cuminte și răbdător în vârf de bucle închid ochii doar cât să fac un exercițiu de zapping din memorie din tine înțeleg oricum cel mai bine episodul în care ne risipim sufletele adultere printre haine. miercuri, între noi vreo zece străzi și câteva confuzii miercurea cred în tine așa cum obișnuiesc oamenii să se încreadă între ei când nu mai au de ce să se agațe sau îmi place Eluard îmi amintește că pământul își sapă adânc istoria în mine îmi egalează respirațiile. joi, sunt o femeie puternică, ce dracu și ce dacă vreau să mă încăpățânez în a face economia asta drastică de cuvinte mari deși mă gândeam chiar și ieri noapte că nu ar fi rău să ies măcar până în scara blocului să mă strig puțin ca și cum m-ar auzi cineva, chiar și așa doar de efect artistic dar m-am limitat în a horcăi într-un Zewa Menthol și-un somn. vineri, mi-am făcut o mască de păr cu ulei de măsline și gălbenuș sunt lucidă, fricoasă și desculță în living-room, îmbrățișând a lehamite un nastro azzurro o iubită tâmpițică și speriată, cum s-ar zice [scurtă pauză de hlizeli tomnatec-tolomace, vă rugăm] sau vreau să însemn exact pe atât de puțin pe cât pot duce. sâmbătă, mă precipit, îmi spun că umezeala dintre picioare nu este, nu este păcat, e poezie îți scriu sms-uri de liceancă grăbită sentimental cu boule, even your emotions have an echo in so much space ar mai fi Presence d`Une Femme Intense, parfumul Mont Blanc, scris special pentru târfe triste dorul îngrozitor ce ți-l port și marele nimic ce mi se întâmplă. pe scurt, prietene, e hotărât presimt cum mă dizolv cuminte în marile gesturi ale tuturor celorlalți oameni care nu sunt noi poate ar fi mai bine să-mi bag niște Whitesnake în playlist să-mi scot o piersică din frigider, să mușc din ea și să mă apuc să citesc bancuri cu blonde pe net. îmi pare uneori că mi-e frică până la sânge și înapoi.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate