O vie uscată se înghesuia în gulerul unui gard.
Câmpiile erau niște case. Mușcam cu nesaț din strugurii
rupți, ocolind noroiul.

Îți așezai mâna în palma mea.
Câmpiile aveau ca acoperișuri
alte câmpii, mai apropiate de orizont,
iar orizontul tremura.

Scârțâitul de frunze
ne acoperea râsul. Brațele tale se întindeau
în jurul părului meu. Aveai
o grădină înflorită lângă inimă.