Nimic destul prin gândurile acre
Iubit cuvântu-i de zădărnicie
De nu îl lași să umble prin vecie
Și-n forul celor sfinți să te consacre.

Doar ego fie-ți prins de grea micie
Da'n fapt real și nu în simulacre
Atunci veni-vor scrieri, toate sacre
Și vei lega cu toate amicie.

Rostirile de duh să-ți fie-aleanu'
Învață orișice de unde poți,
Din lira-adâncă-a unui Munteanu

Ori mai departe fie-ți ochii hoți,
ÃŽn forma-diamant a lui Codreanu...
Clădește-te citind pe dânșii, toți...