„România- țară cu oameni ca harnice albine,
Ce-n veacuri, onoarea nu și-au lepădat.”

Cum îmi place și natura,
Mă ocup mult și de-albine.
Zilnic îmi observ cultura
Și-ngrijesc chiar de regine.

De-nțelegi, vei face bine
Să observi învățătură…
Nu țintesc spre-a ta rușine
Ci spre-a lumii… corectură.

Spre o bună dezvoltare
Pentru traiul națiunii
Nu-i de-ajuns doar "recoltare"
Cu-aberanța moțiunii.

Să privim către albine:
Observăm doar armonie...
Ca să facă rame pline,
Fiecare munca-și știe.

Când sfârșit e tot culesul,
Trântori însă, nu-și au rostul,
Contravin cu interesul
Obștii ce le știe costul.

Sunt cu toții scoși afară
Din unghere călduroase,
Peste noapte, toți să moară…
Hotărâri judicioase.

Pentru iarna-ncrâncenată
Stupul e ticsit de miere,
Cu provizia-njghebată
Viața-n stup e o plăcere.

Pentru stupul în răscruce
Lupta-i cu înverșunare,
Ca regina ce conduce
Să termine-a sa lucrare.

De-am privi cu luare-aminte
Și în viață de-am transpune
Multe bune-învățăminte,
Răul nu ne-ar mai răpune.