În Iunie bat fluturii la poarta
Înmiresmată-a florilor cu-aripa,
Și-n zborul lor îmi oglindesc risipa
De gânduri ce îmi încovrigă soarta.

Sub cerul gol – căci Zeii-și uită pipa –
Un porumbel își mângâie consoarta,
Copiii sar pe trotuare coarda,
Iar eu mi-agăț în cuiul tâmplei clipa.

E-atât de cald de parcă din semințe
De stele cresc deasupra mii de sori,
De parcă sunt un puzzle de dorințe

De vise, de acorduri și culori,
De parcă-s strâns în brațe de ființe
De foc și-ncet îmi intră vara-n pori.

29-30 X 2010