viața un câmp necuprins
prin care plutește misterul
îl tot caut și parcă-n adins
îl ocolesc la tot pasul

mă-mbie mireasma atâtor iluzii
cântecul meu zbor legănat
mă-nhață-n iernare am amnezii
pierdute-n într-un vid cristalizat

ating cu mintea numai principiul
glasului unic primordial
chiar dacă viața împinge timpul
indubitabil devine impuls material

scap din vedere esențialul
delta se-ncarcă cu aluviuni
tărmul luminii mângâie chipul
umbrelor dese cu leziuni

și mă închipui o zburătoare
ce traversez peste abis
o goană nu întâmplătoare
o trăiesc zilnic și ceas de ceas

4 noiembrie 2010