Ziua!...si totusi liniste...
Palete de culori tomnatice in jur.
Cunosc drumul...am fost odata...
Dar parca totusi e alt desen
Inspirat dintr-o carte de povesti.
Urcam tot mai sus pe drumul pietros,
Inmarmuriti de peisajul aramiu.
Oprim!...aerul rece si proaspat,
Iesit parca din munti ne-nvaluie
Calauzit de un vant timid...
Sunt primele gazde.
Firele ierbii se tin inca fatarnice si verzi,
La fel ca brazii...putin la numar,
Foioasele domnesc in jur si culoare.
Pasesc uimita incet-incet,
Nepasatoare-n gandul meu pribeag,
Simt cum ceva imi linisteste toate,
Sufletul si mintea sunt in pace acuma.
Se revarsa si seara mai apoi,inganata de acelasi vant,
Acum mai agitat si grabit.
Plapuma de stele cristaline avuteste cerul innegrit,
Luna zambeste sarcastic dar,pozitiv,
Si-mi zic:"Ma-ntorc,pentru azi a fost destul!"